zi k’ nu-i adorabil :X:X:X:X

“…trebuie să riscăm.vom înţelege pe deplin minunea vieţii doar cînd vom lăsa să se întîmple impevizibelul…”
(P.Coelho,”La rîul Piedra am şezut şi am plîns”)

Motivaţie…
Presupun că există motivaţie în orce lucru care vrem să-l facem,de ce avem nevoie de motivaţie?
-pentru că nu ne putem impune să facem ceva doar din dorinţă,trăim pe motivaţii?!
Azi,11 octombrie,am realizat că nu am motivaţie de viaţa,deci logic am acum toate drepturile şi obligaţiile să mor,şi totuşi ce mă opreşte?
Tu ai motivaţie…

Mi-ar fi plăcut să fiu ecou…ecou de freamat lin,de murmur diafan…de regăsire.
Totuşi asociez ecoul cu tristeţea,cînd iubita îşi strigă din urmă iubitul şi el nu se întoarce…atunci voi fi un ecou virgin,neputincios…bătrînul vînt mă va izbi de realitate…
Cine a inventat ecourile?!Mi-ar fi plăcut să fiu un răsunet misterios,sfîşietor,sinistru…sa vestesc furtuni satanice.
Sau,poate mi-ar fi placut să fiu ecou palid,inviolabil,care adoarme copiii şi îi ocroteşte de demonii nopţii.
Nu,nu…mi-ar fi plăcut să fiu ecou acerb,răsunător care omoară duşmanii în timpul războiului,voi aduce cuvintele bune pentre eroi,dar cu cuvintele vehemente mă voi afunda în inimile păgubaşilor,hipnotizîndui,zicîndule că-s asasini,îi voi omorî făra de-a şti.
Sunt ecou răguşit şi stins,aducînd durerea de la mamă către fii ei plecaţi…ei?!acolo?!mă auziţi?!
Oare sunt ecou plîngăcios?pentru că nu sunt permanent,am şi eu moarte?
Oare ecoul are ecou?
Eu fiind un muribund îmi voi lăsa ecoul în zbor arborescent?
Devenind nedesluşit,neaşteptat-mor…
Sunt obsedat de propriul ecou,sunt doar un gînd avar,scîrbos şi rafinat.

Visez moartea viselor…Ce sunt speranţele?Sunt ca fumul ţigarilor ieftine.Cînd visezi-trăieşti în stare de transă,la fel trăieşti senzaţia de nirvana cît fumezi,plăcerea se termină cînd nu mai ai tutun,plăcerea e finisată cînd visul e împlinit.
Filtrul rămîne ca amintirea unei ţigări sau a unei visari frenetece,cînd creezi gînduri vehemente pentru a dobîndi ceea ce defapt nu trebuie sa-ţi aparţină.De ce fumăm?!Tutunul ne omoară,fără vise murim înainte de a ne naşte,fără meditaţii fericirea s-ar stinge din culori şi s-ar prăbuşi in somnul negru al raţiunii.
Negura se ridică spre cer pentru a găsi scăparea din plamînii noştri putreziţi.Visele ne deosebesc,acum trăim în lumea putredă fără aspiraţii.Fumul se amestecă cu vazduhul aidoma visului cu realitatea…
Încercăm să ne ridicăm din letargia visarii ieftine ca si fumul la sfîrşitul ţigării,cînd noi o călcam pentru a stinge-o, ea e gata să ne sărute talpa cu care o apasăm.
Inconştient ne destrugem cu fumul leneş şi albastru al ţigării care ne învaluie intr-un parfum tainic şi profetic.
Rămînem doar cu fumul îmbibat în haine,păr,priviri…alergăm pentru a distruge perfectul,dar rămînem îngheţaţi pentru că nu ştim adevarul…vrem sau nu vrem…

You could’ve been all I wanted
But you weren’t honest
Now get in the ground
You choked off the surest of favors
But if you really loved me
You would’ve endured my world
Well if you’re just as I presumed
A whore in sheep’s clothing
Fucking up all I do
And if so here we stop
Then never again
Will you see this in your life
Hang on to the glory at my right hand
Here laid to rest is our love ever longed
With truth on the shores of compassion
You seem to take premise to all of these songs
You stormed off to scar the armada
Like Jesus played martyr,
I’ll drill through your hands
The stone for the curse you have blamed me
With love and devotion, I’ll die as you sleep
But if you could just write me out
To neverless wonder… happy will I become
Be true that this is no option,
So with sin I condemn you
Demon play, demon out!
Hang on to the glory at my right hand
Here laid to rest is our love ever longed
With truth on the shores of compassion
You seem to take premise to all of these songs
One last kiss for you
One more wish to you
Please make up your mind girl…
I’d do anything for you
One last kiss for you
One more wish to you
Please make up your mind girl…
Before I hope you die